Luceafarul - actul 4
de Barbu Stefanescu Delavrancea
O sala a castelului din Suceava imbracata in stejar vechi. Tavanul, cu grinzi groase. Policioare de jur-imprejur cu lucruri din tara, din Italia, din Persia si din Arabia. O masa mare si scaune in forma de strana. Cele trebuincioase de scris. in mijlocul salii spanzura un policandru cu lumanari groase de ceara, incondeiate cu verde si cu rosu. Pe pereti, portretele voievozilor Petru Musat, Alexandru cel Bun, stefan cel Mare si Bogdan. Intrare in dreapta si in fund.
Scena I
Oana, Genunea si Smil.
Oana: de doua zile vorbeste putin si aspru...
Smil: Putine are el pe cap al lui? Oamenii vorbesc multe cand n-au nimic de spus.
Genunea: de ma vede, surade trist. M-apuca de maini, clatina din cap. Eh-hei, Nunea, Nunea... Du-te, Nunea... Am treaba.
Smil: si daca are treaba? Vrei sa zica: Vino-ncoa, Nunea, ca am treaba?
Oana: Turcii au sa cada negura asupra tarii...
Genunea: Nu e asta... Cand a mai fost asa de posomorat inainte de razboi? si se plimba si tace... si nimeni nu stie ce se petrece in el...
Smil: O! ho-ho! tu stii ce se petrece intr-un bondar?
Genunea: Nu.
Smil: s-ai vrea sa stii ce se petrece in capul domnului? Adica cum, sa fie domnul mai putin ca un bondar?
Oana: Bolnav?... Mananca ca si mai nainte... si ranile i s-au inchis... Nici nu erau adanci...
Smil: ...Ranile nu-i erau adanci? Dar cat vreai sa fie?... Smil, tu nu esti doftor, Oana e doftor!
Oana: A, nu, Smil, nu... Ast-noapte, tarziu, l-am auzit strigand. Am sarit in varful picioarelor. M-am strecurat pe cerdacul de langa odaia lui de culcare. Am ascultat. L-am auzit: Nu, nu, nu se poate! Ce nu se poate?... Nu stiu...
Genunea: Sa nu se coaca ceva?
Smil: Ce sa se coaca? Un bostan?
Genunea: Ei, Smil... Unii boieri...
Oana: boieri?
Genunea: Banuiesc...
Smil: si ce sa vrea boierii?
Genunea: Nu stiu...
Smil: Nu stii care boieri... nu stii ce vor... Atunci ce stii?
Oana: Erai pe Cirimus... Ce-a facut dupa biruinta?
Genunea: Vorbi boierilor ca din carte. Multumi lui Dumnezeu. inalta pe ostasi in cinuri. si cand aduse pe Corbea... (o ineaca emotia) pe pat de ramuri... O! Corbea, Corbea, caci n-ai trait!
Smil: Saracul Corbea... ca un stejar verde lovit de trasnet!
Oana: de ce lacrimezi, Genunea?
Genunea: Ce viteaz a pierdut Moldova!
Smil: si dumneata, Nunea, si dumneata...
Oana: Ei, ce-a zis pe urma?
Genunea: Cine?
Oana: Domnul...
Genunea (pierduta in amintiri): Domnul?... A, da... Vise stinse d-a pururea!... si-a dat sufletul, lumea se invalui in neguri...
Smil: Ah! mi-e mila de Nunea...
Oana: Ce spui?
Genunea (tresarind): Ca soarele scanteia si ca domnul, auzind ca vin turcii, a racnit si s-a pus pe ras, si-a pornit spre Suceava... si nu mai e nici departe din ce era...
Smil: Adevarat, ca graul frumos care tanjeste de ploaie!
Genunea: Eu am descusut pe tata...
Smil: in loc sa-l coasa, ea-l descoase... si sa mai ai un copil asa urat, asa c-un par, asa c-o fata... Logofatul Balos navea ce ciopli cand te-a facut pe tine...
Genunea: M-am rugat... M-am facut ca plang... si tata... in zadar. Nunea, Nunea, tu vrei sa-mi calc cuvantul? Dat domnului? Da. Atuncea, nu!
Scena II
Oana, Genunea, Smil si Petru Rares, la urma Sandomir.
Petru Rares (se opreste in usa din fund si vorbeste cu despotovna): Eleno, nu fi copil... Nu ma face sa vorbesc degeaba... N-am nimic...
Oana: Nimic!
Petru Rares: Pregateste de plecare... Tu, copiii si Smil...
Smil: Eu? Sa plec? Unde?
Petru Rares: Pana la amiaza sa porniti la Ciceu...
Smil: La Ciceu?... Fie si la Ciceu...
Genunea: El ramane?... Nu e primejdie...
Petru Rares (vine spre grupul din fata): A!... si voi?... Ce faci, Oana?
Oana: Vorbeam cu Genunea...
Petru Rares (pe ganduri): Vorbeai... si ce vorbeai?
Genunea: Povesteam batalia de la Cirimus...
Petru Rares: Adevarat, Smil?
Smil: Aproape adevarat...
Petru Rares (Genunei): Numai atat?
Genunea: Atat...
Petru Rares: Adevarat, Smil?
Smil: Sa ne inchipuim c-ar fi adevarat...
Genunea: si veni vorba de Corbea...
Petru Rares: A! Corbea mi-ar fi fost de folos... si mie, si tie...
Genunea: Mie?
Petru Rares: Amandurora... si n-ati mai vorbit altceva?
Genunea (cu indrazneala): Ba da, maria-ta... Eu intrebam pe Oana si Oana pe mine ca ce-i fi avand maria-ta de teai schimbat?... Nu mai esti cum erai...
Smil: Ei, adevarat!
Petru Rares: Hi... si cum eram cand eram? Rata — denumirea slavona a literei r din alfabetul chirilic.
Genunea: Voios, si de cate ori ne intalneai...
Petru Rares: ...de cate ori va intalneam...
Genunea: ...ne...
Petru Rares: Ei, spune!
Genunea: ...ne sarutai...
Petru Rares: O, sa va sarut si-acum... Na, iaca... (Le saruta.) Esti multumita?
Smil: de ce nu?
Genunea: Nu!
Smil (surazand): Da ce sa-ti faca?
Genunea: Altadata...
Petru Rares: A fost ca niciodata... si va fi iar ca totdeauna... (O saruta de mai multe ori.) O, dar tu te-ai facut mare... (Surazand.)
Smil (razand): si ce are a face?
Petru Rares: si eu imbatranesc...
Smil: Dar ce, vrei sa mori de tanar?
Petru Rares: Vezi, Oana, ce copil rau si alintat? (Le ia de mana.) D-as sti ca-mi micsorez grijile, vi le-as spune, dar stiu ca le-as spori, mahnindu-va si pe voi... Lucruri trecatoare... Sa treaca... si iar voi fi cum am fost...
Smil: Ei, acum v-a lamurit domnul!
Oana: Faca-se voia ta, frate!
Genunea: Eu ma rog luceafarului de dimineata sa vie iarasi, si luceafarul m-asculta, si maine cand s-o crapa de ziua va scanteia iar la apus ca cel mai frumos diamant al cerului...
Smil: Ca din psalmi vorbeste!
Petru Rares: A, nu se poate! (Oana tresare, aducandu-si aminte de vorbele din somn ale lui Petru Rares.)
Genunea: Ce sa nu se poata, maria-ta?
Petru Rares: Pod peste mare si scara la Dumnezeu...
Smil: E, ai aflat?
Petru Rares (pe ganduri): Duceti-va... (Ies prin dreapta.)
Petru Rares: Smil, tu crezi in Dumnezeu?
Smil: Cum sa nu cred?
Petru Rares: si-n rasplata ce va veni?
Smil: Asta?... Nu stiu ce sa zic... Sa fie asa!...
Petru Rares: Nu te sfii, Smil...
Smil: Iaca, nu m-oi sfii...
Petru Rares: Crezi tu ca Dumnezeu ar rabda nepedepsite pe slugile necredincioase stapanului lor?
Smil: Necredincioase?... s-apoi de ce sa nu le pedepseasca stapanul lor? Vrei sa se faca Dumnezeu sluga stapanului lor?
Petru Rares: Pe lumea cealalta, Smil...
Smil: Daca pe lumea asta stapanul le cearta cu batul, ce are sa faca Dumnezeu pe lumea cealalta? Cineva iti scoate un ochi, ii scoti si tu un ochi. Dumnezeu sa-i scoata si palalalt? Sa ramaie orb? Ar fi nedrept si rau. Ar fi cum sunt oamenii. si eu il cred dreptatea insasi, bunatatea insasi, izvorul milostiv al tuturor harurilor de pe pamant!
Petru Rares: Dar daca sluga necredincioasa scapa nepedepsita de mana stapanului?
Smil: Dumnezeu are sa zica stapanului: Pentru ce n-ai pedepsit-o la vreme?... Eu am alta treaba.
Petru Rares: Da, Smil, da! Stapanul e vinovat ca n-a deschis ochii la vreme... Sunt bolnav, Smil bolnav...
Smil (il pipaie): Bolnav? si pentru ce nu mi-ai spus?... Ce ai?
Petru Rares: Nu acolo!
Smil: Bine, bine, stiu iu...
Petru Rares: Sa te vad...
Smil (surazand): N-ai nimic!
Petru Rares: Sufletul mi-e bolnav, Smil.
Smil: Asta?... Doftorul Balos, doftorul Groza, cu palosele lor... Iu n-am ce sa fac sufletului... (Intra Sandomir prin fund.)
Sandomir: Maria-ta... (ii da o carte.)
Petru Rares: de la Logofatul Balos? (Citeste.) Turcii au trecut Dunarea...
Smil: A! Petru Rares: ...lesii aproape sa navaleasca... muntenii, si ei... O! mai sunteti? Va incape mosia Moldovei! Smil (speriat): Da un sa incapa?... Maria-ta, ai zis sa plec? Petru Rares: Cu doamna la Ciceu... Smil (infricosat): Oriunde... (Domnul ii face semn sa iasa. Smil iese prin dreapta. in timpul acesta intra Mogardici prin fund, prafuit si abia rasufland.)
Scena III
Petru Rares si Mogardici.
Petru Rares: Ai aflat?
Mogardici: Aflat, maria-ta.
Petru Rares: Eh...
Mogardici: Ma repezii la Miroslavesti. Acolo am descusut niste tigani. Cu cateva smochine si cu cativa zloti, tot. Crasnes nu e bolnav si n-a fost bolnav...
Petru Rares: A! si n-a fost bolnav?...
Mogardici: Doua zile dupa ce s-a intors cu oastea Hatmanului Mihu, a plecat infasurat in mai multe bunzi la Miroslavesti, facandu-se ca e bolnav...
Petru Rares: Facandu-se bolnav...
Mogardici: Acolo a picat si pan Cosma, si amandoi au tulit-o spre Novograd, ducand dupa ei mai multi boieri de tara...
Petru Rares: mai multi boieri?
Mogardici: si au dat devale...
Petru Rares: Crasnes, Cosma, prietenii Mihului, aduna boieri de tara si pornesc... drept la Dunare!
Mogardici: La Dunare? Fereasca Dumnezeu!
Petru Rares: Trec Dunarea la Oblicita si cad cu fruntilen tina inaintea padisahului Soliman!
Mogardici: Atunci, pe cine vand?
Petru Rares: Pe mine!
Mogardici: Pe... maria-ta?... O!
Petru Rares: Pe stefan cel Mare, pe Alexandru cel Bun, pe Petru Musat, pe Bogdan, descalecatorul de tara, pe tine, pe viteji, pe iunaci, pe voinici, pe morti si pe vii, pe cei care sunt tarana la Bistrita, oase la Putna, si pe cei care vor inchide ochii la Pobrata, si pe urmasii mei, si-ai lui Groza, si-ai lui Balos, si-ai lui Matias, s-ai lui Liciu, s-ai Danciului, si pe tot neamul care se inchina intru Hristos ca buni si drepti credinciosi crestini!
Mogardici (da-n genunchi): Iarta-ma, doamne...
Petru Rares: de ce?
Mogardici: Asta nu se poate!
Petru Rares: A! de cate ori n-am zis eu ca si tine!...
Mogardici (se ridica in picioare): Atunci... s-alerg sa le dau de urma...
Petru Rares: Le-am dat de urma inainte ca s-o faca!... Mogardici, nimic, nimanui... Cati ostasi ai?
Mogardici: Doua sute...
Petru Rares: Putini!
Mogardici: Putini, da buni! Porunceste-le sa moara si...
Petru Rares: Le poruncesc sa traiasca!... Tu cu Sandomir fiti p-aci... Cand se va strange Sfatul, inchideti portile si trageti zavoarele...
Mogardici: Sa traiesti, maria-ta... (Da sa iasa prin fund.)
Petru Rares: stiu eu?
Mogardici (se-ntoarce): Iata, colea, ce vorba! (ii saruta mana.) Crasnes si Cosma sunt doi, douazeci, si noi suntem ca puzderia, si crestem ca codrii, si ne umflam ca apele... Zi sa vie tara, si va dudui muntele de plaiesi, si se va clati valea de joseni... spovediti, impartasiti, pregatiti sa dea ortul popii imprejurul mariei-tale!
Petru Rares: Bine, Mogardici, bine... E, acum du-te si fa ce ti-am spus. (Mogardici iese prin fund.) O, norod bun, supus si viteaz! de n-ar fi si n-ar fi fost unii boieri inchipuiti, si pizmasi, si vanzatori, am fi fost una, o apa si-un pamant, toti cati ne coboram de la Ram, de o parte si de alta a muntelui, din pustele Ungariei si pana la talazurile marii!... Ah!... visurile mele!... (Intra prin fund Balos, Matias si Liciu.)
Scena IV
Petru Rares, Logofatul Balos, vistiernicul Matias, Parcalabul Liciu si, mai tarziu, chelarul Harea.
Petru Rares: E, lasati focului plecaciunile... Ce e?
Logofatul Balos: Crasnes...
Petru Rares: stiu... Crasnes si Cosma si cu mai multi boieri de tara se duc... Unde?
Logofatul Balos: S-apropie de Novograd...
Petru Rares: E?
Logofatul Balos: Nu stiu...
Petru Rares (c-un ras nervos): O! ho! ho! lasati-i, boieri, lasati-i sa se duca... Lui Soliman ii plac hoiturile...
Visternicul Matias: Lui Soliman?
Parcalabul Liciu: Dar, Hatmanul Mihu mi-a...
Petru Rares: Hatmanul Mihu?... A fost harnic, viteaz, dar e zgarcit si are avere. Zgarcitul a fost, nu mai e om. E scos din omenire. Nici o nadejde sa nu pui pe el. Hatmanul Mihu a fost strangator, s-a facut apucator si-a ajuns zgarcit. Pacatul a fost musita, musita a trecut in vierme si viermele s-a prefacut in gaza... Ascultati-ma, Hatmanul Mihu stie de urma lui Crasnes si-a lui Cosma... Veti vedea... si nu zic c-ar fi au n-ar fi... vro apropiere... intre retragerea lui Mihu, fara porunca mea, si fuga lui Crasnes si-a lui Cosma... Vom vedea... (Intra repede prin fund chelarul Harea.)
Chelnarul Harea (emotionat): Maria-ta...
Petru Rares: Vorbeste... ce ai?
Chelnarul Harea (sufland des): Am pregatit radvanul...
Petru Rares: Ei bine, si d-aia intrasi ca un vant?
Chelnarul Harea: Nu, maria-ta... da, maria-ta...
Petru Rares: Nu, da... ce e cu tine?
Chelnarul Harea: Ce sa fie...
Petru Rares: Doamna e bine?
Chelnarul Harea: Sanatoasa...
Petru Rares: Coconii, bine?
Chelnarul Harea: Sanatosi...
Petru Rares: E saga de nebun saga ta, Harea!... Ma vezi aci cu boierii...
Chelnarul Harea: ii vad, maria-ta... si nu credeam cau sa fie...
Petru Rares: si daca sunt?
Chelnarul Harea: As fi dorit sa nu fie...
Petru Rares (pierzand rabdarea): Ci spune odata ce-ai de spus!
Chelnarul Harea (si mai emotionat): Spun, maria-ta!
Petru Rares: Ei, incepi...
Chelnarul Harea: Sa incep, maria-ta...
Petru Rares (pune mana pe sabie): incepi sau...
Chelnarul Harea: Da, da, da... la... la... la ureche, maria-ta...
Petru Rares (surazand nervos): Hi!... Ma iertati, boieri...
Logofatul Balos: Doamne, sa ne tragem noi...
Petru Rares: Nu, stati... E...
Chelnarul Harea (ii tremura mainile): Nu indraznesc...
Petru Rares: indrazneste! (Harea ii spune ceva la ureche.) Cum-cum?... Cine?... El?... si ce-a zis?... L-ai vazut... Tu?... Pe el?
Chelnarul Harea: Da, maria-ta!
Petru Rares: si l-ai auzit tu?
Chelnarul Harea: Cu urechile mele!
Petru Rares (revoltat, trage sabia): Oh! cainele! (boierii, speriati, se reped la domn.)
Logofatul Balos: Ce e, maria-ta?
Petru Rares (stapanindu-se): Eh!... Nimicuri!... Harea... (ii face semn sa iasa.) Sa vorbesc doamnei... Sa mergem. Sa ma imbrac... in odajdii se cuvine sa chibzuim soarta tarii... (Ies repede prin dreapta.)
Scena V
Hatmanul Mihu, pan Trotusanu, Postelnicul Albota, Spatarul Sandru si mai multi boieri din Sfat vin din fund. Vorbesc incet.
Trotusanu (dupa ce se uita in toate partile): Nu e nimeni.
Postelnicul Albota: Am venit prea devreme.
Hatmanul Mihu: A, nu!
Spatarul Sandru: si, inima, boieri...
Hatmanul Mihu: Cine s-o ia mai intai?
Postelnicul Albota: Dumneata... (Arata p-un boier. Boierul tace.) Dumneata... (Arata p-un al doilea. Boierul tace.) Ei, dar cine?
Trotusanu: Sa-i vorbim verde... Eu n-am de ce ma teme... N-am nici o dregatorie... Sunt in Sfat, dar sfatul meu nu-l asculta... Din nenorocire, azi l-o asculta, nu l-o asculta... va trebui sa se supuie...
Postelnicul Albota: si lesii, si tatarii, si muntenii, si turcii...
Hatmanul Mihu: Ce sa facem impotriva tuturor?
Postelnicul Albota: Ce-am jurat cu mana pe Evanghelie...
Spatarul Sandru: tara e-n primejdie de nu ne vom impotrivi...
Trotusanu: Chiar domnului!
Hatmanul Mihu: impotriva tuturor ar fi o nebunie! sam imbatranit si eu... Cu cat se inmultesc anii, cu atat ai mai putin... eh! de la inceput Buna ziua, maria-ta... Numai atat...
toti: Da, da! (Se aude domnul venind din dreapta.)
Scena VI
Petru Rares, Logofatul Balos, Hatmanul Mihu, Parcalabul Liciu, vistiernicul Matias, Postelnicul Albota, Spatarul Sandru, ceilalti boieri de sfat, si, mai in urma, Vornicul Groza si un copil de casa. imprejurul lui Petru Rares stau Logofatul Balos, Parcalabul Liciu si vistiernicul Matias.
toti (unii zic: Buna ziua, altii: Sa traiesti, maria-ta): Buna ziua, maria-ta! Sa traiesti, maria-ta!
Petru Rares (concentrat): Buna?... Buna sa va fie inima... si toate inimile bune sa traiasca... Am zis sa traiti cu totii, caci am zis sa traiasca toate inimile bune... (Se uita la ei. Cauta cu ochii.) Ah, ce pacat ca nu sunteti...
Hatmanul Mihu: Prea putini lipsesc, maria-ta...
Petru Rares: Azi, cand trebuie sa luam o hotarare... hotararea... caci una este!... Tocmai azi nu vad pe Crasnes... nici pe Cosma... de Crasnes aveam nevoie... Unde e?
Spatarul Sandru: E bolnav, maria-ta.
Petru Rares: Unde e, am intrebat, n-am intrebat ce are...
Postelnicul Albota: La mosia sa, la Miroslavesti...
Petru Rares: departe d-aici?
Hatmanul Mihu: Ca la doua-trei zile de drum, de nu sor fi desfundat drumurile...
Petru Rares: si ce are?
Spatarul Sandru: Lingoare, maria-ta.
Petru Rares: L-ai vazut tu?
Spatarul Sandru: Nu, mi-a spus Postelnicul Albota.
Petru Rares (lui Albota): L-ai vazut dumneata?
Postelnicul Albota: Nu, mi-a spus Hatmanul Mihu.
Petru Rares (zambind): A!... si dumitale, hatmane Mihu, ti-a spus Logofatul Trotusanu... Trotusanu: Ba eu, nu, maria-ta... Nu l-am vazut...
Hatmanul Mihu: Eu l-am vazut... Era cu trei dulame de urs in spinare si dardaia...
Petru Rares: de ce s-a dus? Doftorul Smil l-ar fi cautat...
Hatmanul Mihu: Nu crede in doftori...
Petru Rares: Nu s-a mai catat cu Smil?
Vistiernicul Matias: s-acum doua luni... (Grupul boierilor de langa Rares se privesc intre ei si-si exprima indignarea contra Hatmanului Mihu.)
Hatmanul Mihu (incurcat): Asa mi-a spus, ca ar fi avand la mosie o baba mesterita...
Petru Rares: N-ar fi bine sa-i trimit pe doftorul Smil?
Hatmanul Mihu (tresarind): de... cu drumurile astea... trei-patru nopti prin paduri... si Smil... fricos...
Petru Rares: Smil fricos?... N-u-u-u!... Nu e fricos omul de treaba... si Smil e un om de treaba... Fricos e omul care ascunde... (Se opreste si-l priveste.) si Smil n-ascunde decat ceea ce nu stie... Nu, nu, sa-i trimit pe Smil... (Bate-n palme. Mihu se schimba la fata. Vine din fund un copil de casa.)
Copilul de casa: Porunciti!
Petru Rares: Te-am chemat... ca sa te-ntorci inapoi (Copilul de casa vrea sa iasa.) A, cine ti-a facut tie vesmintele astea?
Copilul de casa: Croitorii lesi...
Petru Rares: imi spusese alde Ivan ca strange in spate...
Copilul de casa: Ba nu, imi vin bine, maria-ta...
Petru Rares: E... (ii face semn sa iasa.) Hatmane... (Hatmanul tresare) te-ai sfatuit cu el?
Hatmanul Mihu (incurcat): Sfatuit?... Nu... Am vorbit...
Petru Rares: Vasazica, nu moare...
Hatmanul Mihu: Nu...
Petru Rares: Pacat!... Adica ar fi fost pacat... Eu am auzit... Cine mi-a spus, cine mi-a spus... ca apa de Dunare se da la lungoare? (Priveste tinta la Hatmanul Mihu, care se ingalbeneste.)
Hatmanul Mihu: de Dunare?... N-am auzit...
Petru Rares: Ei, ai auzit, ai auzit... de Dunare... O! si turcii tocmai cand e bolnav Crasnes navalesc! (Se deschide usa din fund si nu intra nimeni.) Poftim! Usa se deschide fara s-o deschida cineva?... O veste buna va intra pe usa ceea... (Matias o inchide.) E! sa hotaram!... D-ati fi copii, vas ascunde primejdia. Turcii, fara sa-i indarjim, vin darji. Muntenii si tatarii pornesc din porunca sultanului. Lesii si litvanii sunt la trei zile de Hotin. Ungurii nu-mi raspund. tarul, din fundul Moscovei, imi indruga cuvinte de dragoste cand mi-ar arde de puterea lui. de la miazanoapte, miazazi, rasarit si apus, amenintati cu cotropirea. Ce sa facem? O! mai traiti vremile batrane si zilele de slava de la Baia si de la Podul Nalt, fiti moldoveni neaosi, si vorbiti!
Spatarul Sandru: Adevarat... ca turcii sunt 150.000, maria-ta?
Petru Rares: Adevarat...
Spatarul Sandru: Ca Soliman insasi a pornit navalirea?
Petru Rares: Adevarat!
Spatarul Sandru: Ca lesii si litvenii ar fi vro 50.000?
Petru Rares: Adevarat!
Spatarul Sandru: Ca muntenii au 10.000?
Petru Rares: Adevarat!
Spatarul Sandru: Ca tatarii ar fi vro 40.000?
Petru Rares: Adevarat!
Spatarul Sandru: si noua, ajutor de nicaieri?
Petru Rares: Adevarat!
Spatarul Sandru: Atunci...
Petru Rares: Atunci?
Spatarul Sandru: ?...
Petru Rares (cu energie): Bine, spatare!
Hatmanul Mihu: incotro am face fata, spatele si coastele noastre ar fi deschise muntenilor, tatarilor si lesilor, or tatarilor, turcilor si muntenilor... incotro ne-am intoarce, pieirea!... si cu cata oaste?
Petru Rares: Cu cata ai mai lasat, hatmane!
Hatmanul Mihu: Eu?
Parcalabul Liciu: Da, da!
Hatmanul Mihu (lui Liciu): Batran neputincios!
Parcalabul Liciu (trage sabia): Esti mai tanar cu zece ani, am douazeci de rani mai mult...
Petru Rares: Liciu!... ti!... Cand sabia vorbeste, inceteaza Sfatul... ti!... (Liciu se da la o parte suparat.)
Hatmanul Mihu: s-apoi cine nu vede ca ne vor strica tara, ca copiii si nevestele noastre vor fi robite, ca mosiile noastre vor fi arse...
Logofatul Balos: Sa arza!
Petru Rares: E!... ti!... E!
Hatmanul Mihu: ...si averea stransa risipita!
Petru Rares: E, atunci?
Hatmanul Mihu: ?...
Petru Rares (cu energie): Bine, hatmane!
Trotusanu: mai bine n-am fi fost decat am fi, maria-ta. Nefiind, am fi tina ce calcam in picioare, sau aburul ce se pierde in vazduh, or intunericul care invaluie lumea... N-am simti, n-am vrea, n-am suferi, in nimicul care se intinde printre lucrurile inchipuite...
Petru Rares (cu nerabdare): Ei, lasa sofiile astea... Ai fi un om de treaba de nu te-ar fi stricat invataturile grecesti...
Trotusanu (atins): Prea bine... Hi... tara e mica, mariata, si din codrul boierilor n-a mai ramas decat cativa seminceri. Sub seminceri se ridica codrul, dar stejarii sunt marunti, ca abia dau, si sunt cositi de razboaie... tara e saraca... tara e saracita!...
Petru Rares (concentrat): Am inteles...
Trotusanu: Ca d-ai vrea sa ridici...
Petru Rares: Bine, bine, n-as ridica...
Visternicul Matias (catre Balos): Ce Dumnezeu, toti la fel?
Logofatul Balos: toti!
Postelnicul Albota: Eu, maria-ta... de mi-ai cere capul...
Petru Rares: N-am ce face cu el!
Postelnicul Albota: ...de mi-ai cere averea...
Petru Rares: N-am ce face cu ea!
Postelnicul Albota: ...de mi-ai cere cinstea...
Petru Rares: Jertfa aceasta n-am cerut-o nimanui...
Postelnicul Albota: ...ti le-as da.. dar de mi-ai cere viata, averea si cinstea tarii... nu ti le-as da, maria-ta, ca nu sunt ale mele...
Petru Rares: Bine, bine, Postelnicule!
Logofatul Balos: Oh! ca si ceilalti!
Petru Rares: A!... sa ma iertati, fete de boieri de sfat... pana acum mi-ati marturisit frica voastra...
Hatmanul Mihu: Frica?
Petru Rares: Da, frica!... Dar parerea voastra, nu...
Hatmanul Mihu: Sa inchinam tara pana o trece vijelia!
Parcalabul Liciu: A!
Petru Rares: si cui s-o inchinam?... si la turci, si la lesi, si la tatari, si la munteni?... O! Moldovo, frunte si genunchi sa ai, ca sa te tarasca boierii la picioarele tuturor talharilor care te jefuiesc! (Intra Groza, cu vesmintele prafuite, pe usa din fund.) Groza! Nu v-am spus eu? Vestea buna!
Vornicul Groza (priveste sfatul si pe domn): Ce e asta, maria-ta?
Petru Rares: Veste buna! Te cunosc dupa fata...
Vornicul Groza: D-ar fi a voastra ca a mea...
Petru Rares: Spune Groza, dar mai repede...
Vornicul Groza: Tatarii ardeau satele d-a lungul Nistrului si erau gata sa s-arunce asupra Moldovei. intr-o noapte cazui in spatele lor cu 6.000 de ostasi. Cati dormeau, acolo au adormit de veci. Cati povesteau, acolo si-au sfarsit povestea. Arsei corturile. Pe robi i-am strans sub Soroca si i-am pornit incoa... Am primit porunca de la maria-ta sa vin siam venit... Ei, maria-voastra, ce faceti? Ma uit... fetele schimbate... Hatmanul Mihu parc-ar pandi un dusman, asa miarunca cautaturile...
Petru Rares (prefacandu-se): boierii vor sa ne batem si cu turcii, si cu lesii, si cu litvanii...
Vornicul Groza: si nu vrei, maria-ta?... Pe moasemea... ca nu mi-a taiat urechile, cand ma nascui, sa nu fi auzit ce auzii!
Logofatul Balos: O! Groza, Groza!
Vornicul Groza (isi ia sabia cu mahnire): si-o mai port la brau?... tine-o, maria-ta, mi-ai dat-o cand m-ai facut vornic, ti-o intorc cand nu mai sunt nimic! si sa mi-o pui lang-a batranului stefan, asa cum e, uda de sangele tatarilor, insemnata cu sangele lesilor, a sasilor, a nemtilor si a secuilor! (O arunca.)
Visternicul Matias: Ce faci, Groza?
Vornicul Groza: Ma duc la calugarie, poate-oi afla de ce pe prapurul Moldovei sta sfantul Gheorghe, caci nu mai stiu!
Parcalabul Liciu: Asteapta, Groza!
Vornicul Groza: O! si maria-ta esti vesel?... Vai! nu mai am domn!... Ma iarta, maria-ta, ma inabus aici!
Petru Rares: Dar sunt... 150.000 de turci!
Vornicul Groza: Cin-i numara?... s-am sa mor de 150.000 de ori? O! cu cine vorbesc? Tu esti Petru al Raresoaiei, fiul drept al lui stefan cel Mare si voievodul Moldovei?
Logofatul Balos: O! Groza!
Vornicul Groza (biruit de durere): Va cer iertare! Fieva mila de mine, un biet ostas, un biet nauc, ajuns la vreme de batranete pe gura copiilor si de rasul lumii!... de cand sunt n-am plans! (Plange.) Lasati-ma sa plang... uiu-iu... pacatele mele, maiculita!
Logofatul Balos (mustrator, catre Petru Rares): Maria-ta...
Petru Rares: Ei, boieri, ce ziceti?... si ce-ati zice daca i-as spune adevarul?
Vornicul Groza: Adevarul?... Care adevar?
Petru Rares (scarbit, aratand spre grupul Mihului): boierilor le e frica, nu domnului!
Vornicul Groza: Ce e?... Na! (Le da cu tifla.) Am pentru cine muri, am cu cine trai! (imbratiseaza pe Petru Rares.)
Petru Rares: E, apropiati-va si ascultati. Sa judecam. Cu cine sa ne batem?... Pe tatari i-a zdrobit Groza...
Hatmanul Mihu: Tatarii se vor face la loc.
Vornicul Groza (cu manie): Ce?
Petru Rares: ti!... Groza!... Sa zicem ca da, dar le trebuie vreme. Vasazica, deocamdata, liniste la rasarit. Cu lesii merge altfel. Sunt la porunca lui Tarnovski. il cunosc, ma cunoaste. M-a batut o data, l-am batut de trei ori. Vrem pacea si unul, si altul. si pacea pe care ne-o da Tarnovski este aceea a lui stefan cel Mare. Nu ne umileste. Vasazica, la miazanoapte, liniste. Secuii vor sta cuminte. stiu ce-au patimit de la mine si din mainile lui Groza.
Vornicul Groza: Ca n-am imbatranit destul! mai e ceva vartute in oasele astea!
Petru Rares: Vasazica, si la apus, peste munte, liniste. Muntenii se vor invarti pe la Craciuna, se vor face ca vin in ajutorul turcilor de teama sultanului. Am scris voievodului Radu. El nu uita ca s-a suit in scaun cu sprijinul meu si ca turcii vor sta ce vor sta si se vor intoarce indarat, iar Moldova va sta pe loc, prietena au dusmana Munteniei. si Radu mi-a raspuns ca unui frate mai mare. Vasazica, la miazazi nu e decat puterea padisahului.
Trotusanu: 150.000... he-he!
Petru Rares: Turcii au nevoie de o luna si jumatate pana s-ajunga aici! Drumuri grele, necunoscute, ape, paduri ca peria... in vremea asta, noi n-am putea strange 40.000 de ostasi calari pe cai mici si iuti?
Hatmanul Mihu: Nu, nu putem, maria-ta.
Parcalabul Liciu: si de ce nu?
Hatmanul Mihu: A saracit tara.
Vornicul Groza: si te-ai imbogatit tu!
Petru Rares: Ei, ti, Groza!... Am fi avut 15.000 si nu ne-am fi ingrijit decat de ramasita daca Hatmanul Mihu n-ar fi trimis pe ostasi pe la casele lor...
Hatmanul Mihu: de nu s-ar fi dus fara voia mea...
Vornicul Groza: si tu esti hatman?
Hatmanul Mihu: Sunt! si pe stefan l-au parasit ostasii in ajunul bataliei de la Razboieni!
Petru Rares: Bine, 40.000, nu, dar 30.000? Dar 20.000?
Hatmanul Mihu: si ce sa facem cu 20.000?
Vornicul Groza: Sa murim pentru tara, lege si domn!
Petru Rares: Douazeci de mii de ostasi hotarati va da Moldova la chemarea domnului ei! Vom aprinde focurile, vom trage clopotele, vom trimite pe vatamani cu porunca si pe pristavi sa strige ca Petru e la ananghie... si tara, careia iam pus judeti cinstiti, va fi dreapta cu soarta ei si-a alesului ei. Din 20.000 de ostasi, rup eu 7.000 si ma cobor ca vantul unde au bulucit turcii. ii chinuiesc, nu-i las sa doarma, nici sa manance, nici sa se roage. Navalind ca la batalie si inturnandu-ne ca de spaima; facandu-ne nevazuti si iesind la miezul noptii ca stafiile; in inima lor si-n inima codrului; nicaieri si pretutindenea... Asa sa-i tarasc pana la munte, flamanzi si nedormiti! Voi arde satele pe unde au sa se verse; voi trage oamenii in sus; voi otravi fantanile; voi pustii si nu voi lasa in urma decat pe batranii sireti care sa le rataceasca caile. O! cunosc tara ca-n palma, cu drumurile, cu ascunzatorile, cu intunecimele, cu vagaunile, cu apele, cu pamanturile tari si cu fanetele ce-acopera pamanturile care inghit pe calareti, si pe puscasi, si pe carausi, cu poverile lor! Eram mic cand ma lua stefan cel Mare in desaga de la oblancul seii si-mi zise: Baga de seama, baiete, baga de seama, c-ai sa fii ostas... si cu ce vezi vei birui, nu numai cu ce vei fi. si suiera cantece vechi, si radea, si codrii sunau de hohotul lui... Nu stiam ca mi-era tata cand ma invata sa cunosc pamantul din care iesim cu totii!
Vornicul Groza: Vom apara mosia urmasilor nostri!
Visternicul Matias: C-asa zice voda!
Parcalabul Liciu: si vorbele lui, ca picaturile de ceara de la picioarele Preacuratei!
Petru Rares: Voi ma veti astepta in Cetatea Neamtului cu 13.000 de suflete. Vin, ne unim si in sus. Lasam la dreapta Razboieni, si pe apa Pipirigului in sus, spre Dolea, pana unde se inchide valea. Daramam copacii si ridicam o cetate. Aci se vor infunda turcii adusi de hartasii nostri. si ne vom izbi cu ei, care nu-si vor desfasura oastea din pricina locului. de nu vor lua cetatea, vor fi biruiti, de vor lua-o, cati din noi vom scapa ne vom sui la munte si vom cobori in albia Bistritei. Vom sta pitulati, la panda, hoteste, si ne vom arata iarasi cand ei se vor scurge. ii vom lovi pe furis, ii vom repezi in bahne si-n iazuri, ii vom inghesui la Dunare, si-o vor trece mai degrab la-ntors decat la navalire... (Emotionat.) Asa sa ne ajute Dumnezeu, mantuitorul, ca sa scapam tara de furnicaiul paganilor! (Balos, Groza, Matias si Liciu, care in tot timpul aproba pe domn, se inchina. Ceilalti boieri stau in cumpana.)
Hatmanul Mihu: Dar nu incaputam nici 20.000, mariata.
Petru Rares (emotiunea creste): Cum?... Atat sa se fi sleit puterile Moldovei sau sa fi sacatuit vlaga din voi? Cenusa sa fie amintirile vechii slaviri? Nu va trageti din stibor, din Cande, din Dobrul, din Gangir, din Gotca, din Dajbog, din Oana, din Gherman, din Boldur, din Arbore si din Carabat naprasnicul? Sufletul lor sa fi pierit inainte d-a muri si sa nu fi trecut nimic urmasilor lor? si cu ei sa se fi inmormantat credinta si mandria, aceste puteri pe care se sprijina neamurile care vor sa traiasca?... A! nu va inchipuiti ca turcii vor cruta hoiturile plecate in tarana! Vor trece peste voi cum trec tatarii peste bataliile pustiului! Va vor robi, pe voi si copiii vostri, si cu femeile voastre vor impodobi haremurile de la Stambul! Vor arde casele voastre, vor darama cetatile si vor preface in geamii bisericile crestinesti in care s-au inchinat parintii, mosii si stramosii vostri!... de va e teama... va voi arata eu ce usor e sa mori in randurile vitejilor!... D-aveti alta socoteala... alta!... intoarce-va-ti, pana mai e vreme, si va voi primi cu dragostea cu care domnul nostru Isus Hristos a primit oile cele ratacite... si ce voiti sa fac eu?
Hatmanul Mihu (abia indraznind): Ce vom face si noi...
Petru Rares (izbucneste): Oh! a murit, a murit Petru Rares!... si el n-a fost fratele lui Bogdan, n-a fost fiul lui stefan cel Mare, n-a fost stranepotul lui Alexandru cel Bun, nici urmasul Musatinilor! V-a mintit, v-a inselat, si voi, ca niste copii, ati crezut in basmele pe care vi le-a spus el...
Vornicul Groza: Maria-ta!
Logofatul Balos: Maria-ta!
Petru Rares: Aduceti corOana cea cu cinci ramuri a Moldovei si puneti-o pe capul Hatmanului Mihu, si cu ea in cap sa cada la picioarele padisahului!... O! caci va cunosc asa de tarziu! (Pune mana pe sabie.) Un zgarcit, un arbanas, un muieratic, o minte goala plina de intunecimi grecesti, un ingamfat, un betiv, un netot, un prost... o ceata de nimic... Unii fricosi... si-altii... vanzatori!
Vornicul Groza (trage sabia): Vanzatori?
Petru Rares: Ascultati!... Tu, hatmane, ai zis ca Crasnes a plecat bolnav la mosie, ca i-ai vorbit... Asa e? Asa e?...
Hatmanul Mihu (plecand capul): Da...
Petru Rares: E, Crasnes a plecat tiptil din Suceava, mai sanatos ca mine si ca voi... Tu, hatmane, n-ai voit sa trimit pe doftor la el la mosie... Asa e... Asa e? (Pune mana pe sabie.)
Hatmanul Mihu (umilit): Da...
Petru Rares: stiti de ce?... Fiindca nu e la mosie!
Vornicul Groza: Dar unde e?
Petru Rares: La Soliman, sa i se inchine! (Balos, Groza, Matias, Liciu si Trotusanu scot un a! a! de scarba.)
Petru Rares: Ascultati, in sfarsit... Hatmanul m-a parasit pe cand ma bateam cu lesii; s-a intors la Suceava; a stricat oastea peste care-l pusesem; a spaimantat-o si i-a dat drumul, pastrand abia 2.000 din 10.000 de viteji si de voinici. si astazi a mai risipit inca 1.000, ramanand numai c-o mie sub zidurile castelului, toti credinciosi si jurati sa fie ai lui... (Mihu vrea sa tagaduiasca.) Nu e asa?... Nu e asa?... Chelarul Harea te-a auzit punand la cale cele ce-ai faptuit... (il apuca mania.) si pamantul nu se casca, sa te inghita de viu? (Petru Rares trage sabia, o invarteste pe deasupra lui Mihu, si-l izbeste la ureche. Mihu tresare si pune mana unde l-a izbit. Sangele-i curge.)
mai multi boieri (spaimantati): A! a!
Petru Rares: Cu sabia lui stefan cel Mare l-am crestat la ureche ca sa se cunoasca ca nu e din neamul moldovenesc!... Ah! prieteni credinciosi... Moldova piere cu zile, caci boierii nu vor nici sa biruiasca, nici sa fie biruiti!
Luceafarul - actul 1
Luceafarul - actul 2
Luceafarul - actul 3
Luceafarul - actul 4
Luceafarul - actul 5
Aceasta pagina a fost accesata de 2352 ori.
