Apus de soare - actul 3
de Barbu Stefanescu Delavrancea
Actul III
Sala tronului. De jur imprejur, cate doua randuri de jeturi in stil bisericesc. in dreapta, langa tron, un jet mai inalt cu stema Moldovei. Pe pereti se vad portretele strabunilor. in fund, in dreapta si in stanga tronului, doua intrari. Pe laturea din stanga, planul al doilea, o usa. Ferestre in dreapta.
Scena I
Doftorul Ieronimo Da Cesena, Doftorul Iohan Klingensporn, Doftorul Smil. Fiecare pastreaza putin accent in vorbire, iar Cesena vorbeste pe jumatate italieneste.
Doftorul Cesena: Ramai ca marmora...
Doftorul Klingensporn: Multa lume grijit la Nüremberg, dar ca palatinul n-am aflat... Asa de bolnav si asa de tare... Iessus Maria!
Doftorul Smil: Otelit... in aer, in lupta... Pe trupul dumnealui numai crestaturi... Am mila, n-am stiinta... Rana de la picior ii otraveste trupul dumnealui... si Mengli-Ghirai e tare, dar un guturai, si la pat... Atunci sa vedeti... Unde e Smilica?... Smilica, ai mancat?... Smilica, ce, tu esti suparat? N-am nimic. Vezi, eu am, Smilica. in viteazul asta, o putere care scapa medicinii... O vointa care a voit slobod pana la sfarsit...
Doftorul Cesena: L-am vazut, amestecat cu nemtii. Gemea codrii de freddo. El ajuta si incuraja pe Toti... Cu miei ochii... come un fulmine dal cello nella bataglia da Halicio... E ammalato Dio Santo!
Doftorul Smil: Klingensporn, ce zici de rana?
Doftorul Klingensporn: Ai dreptate... Peste saptezeci de ani... hi... Sa i-o ardem cu fierul ros...
Doftorul Smil: Ei! prin cate focuri a trecut dumnealui... sa treaca si prin asta... O sa vrea?
Doftorul Cesena: Sa-l incredintam ca e durere grozava... Serenissime, ma che dolore... Io voglio... Ho studiato questo uomo maraviglioso...
Doftorul Smil: Saaat... Vine!
Scena II
Cei de sus. Stefan intra pe usa din stanga, si mai imbatranit, cu piciorul infasurat, la bratul Doamnei Maria. Doamna, imbracata inchis.
Stefan: Doftori... prieteni... sunteti bine? O! ce plecaciuni! Ma prind ca Smil a maturat dusumeaua cu fruntea... Nu, Smil... Mie nu-mi plac toate cate ii plac bunului meu prieten Mengli-Ghirai... Nitica stiinta... Mario... Mario... Ce tresari... (la doftori). Am caldura?
Doftorul Smil: Oleaca, Maria-ta.
Stefan: Ard?
Doftorul Smil: Arzi?... A, nu...
Stefan: Daca nu ard, ce va-ngrijiti? Cine nu arde nu se sfarseste...
Doftorul Klingensporn: Mai mult odihna, Maria-ta.
Stefan: De maine incolo, pace cu stiinta... Ma voi odihni... Asa... intins... nemiscat ca un mort... Nimic, Mario... Pana maine, trebile tarii... Mario...
Doamna Maria: Ce porunceste preaslavitul stapan?
Stefan: Mai putin ca o porunca si mai mult decat o dorinta.
Doamna Maria: Ascult, Stefane.
Stefan: Asa... asa, draga... Ah! e demult de atunci... Prea esti intunecata in straiele astea... Vreau ceva mai altfel...
Doamna Maria: Ma duc si ma intorc cum doresti.
Scena III
Stefan, Doftorul Ieronimo Da Cesena, Doftorul Klingensporn, Doftorul Smil.
Stefan (rasucind sabia): Carjea mea, Smil...
Doftorul Smil: Carjea?... N-as vrea sa iasa carje din teaca...
Stefan: Niciodata n-am scos-o impotriva unui om cumsecade.
Doftorul Smil: Niciodata n-am dorit sa fiu mai cumsecade...
Stefan (cu un suras trist): Esti cum esti, cum ai iesit din parintii tai... si carjea mea e cum e, cum a iesit din mana genovezilor...
Doftorul Smil: O! biata mama, tare a tipat inainte sa ma scoata...
Stefan: Ce de tipete pana sa scoata otelul acesta, ce de lovituri, Smil, privind la fiecare lovitura o parte din soarta ei viitoare.
Doftorul Smil: Putea genovezii s-o bata cat ar fi voit, daca nu te-ai fi batut si n-ai fi batut Maria-ta cu ea... Asta e adevarata ei soarta!
Stefan: A! stii tu, Smil, ca tu esti ca sabia mea?
Doftorul Smil: Ca sabia?... Eu?... si de ce?
Stefan: Ca si ea, esti foarte ascutit pe dinauntru.
Doftorul Smil: Ea taie totdeauna, eu vindec cand pot.
Stefan: Cand poti, Smil, dar cand nu poti?
Doftorul Smil: Vindeca Dumnezeu unde nu putem noi...
Stefan: Dumnezeu... Smil, din doua picioare bolnave tu poti face numai unul, dar zdravan?
Doftorul Smil: Asta?... Nu, Maria-ta.
Stefan: Dar din doi oameni sanatosi ai putea sa faci un bolnav?
Doftorul Smil: Din doi oameni sanatosi?... As face si doi bolnavi daca m-ar lasa inima.
Stefan (rasufland adanc): Ah... Rasuflarea... Aci.
Doftorul Cesena: Non, serenissime, qui (Arata piciorul.)
Stefan (punandu-se pe un jet cu stema): il simt mai putin. (Se intinde.) La bratul Doamnei am venit pana aici... Nu pricep...
Doftorul Klingensporn: Te simti mai bine, dar...
Stefan: Sunt mai rau, ho! ho! Nu mai pricep... Sunt mai rau cand sunt mai bine, mai bine cand as fi mai rau, si bine de tot cand as pune mainile pe piept... Signore, da-mi bratul... i-i-i-i... Cu trei nu se poate sa scap... (Se duce in dreptul portretului lui Alexandru cel Bun.) Acesta fu un om si nu mai e de mult... Smil, cum ti se pare?
Doftorul Smil: Parca surade... Bun si milostiv...
Stefan: De unde stii? Tu n-ai auzit de el. Poate ca nici tat-tau nu se nascuse pe cand domnea el.
Doftorul Smil: Ce poate fi rau in castelul acesta?
Stefan: Ai!... Nimic... si daca mana ta cea dreapta te sminteste, taie-o pe ea si-o leapada in foc...
Doftorul Smil: Da, in foc, dar nu s-o tai...
Stefan: Ce, Smil, tu sa indrepti Evanghelia?
Doftorul Smil: Eu sa-ndrept? Nu indrept nimic, daca nu indrept piciorul Domnului la al caruia nume se inchina stapanul meu... Am cerca... dar sunt dureri... grozave dureri... o! brrrr!
Stefan: Ce dureri, Smil?
Doftorul Smil: in loc sa faci un foc mare, sa tai piciorul si sa-l lepezi in foc, mai bine ar fi sa iei taria focului si sa arzi raul care se intinde... Brrr... Grozave dureri!
Stefan: Brrr! grozave dureri... si se sfarseste. O! ho! ho! prieteni, si va e mila?... Ardeti stricaciunea dupa acest starv care a fost odinioara nebiruitul Stefan! Puneti foc pretutindeni, s-aici... s-aici... s-aici... pana-ti preface in scrum trecuta marire de o clipa ce-a stralucit in fata atator orbi, domnii crestinatatii!... Smil... a! Smil... puteai sa-mi spui da dreptul... Pe cuconi sa-i momesti, dar nu pe Stefan... Ardeti degrab si fara mila! (Le face semn sa se duca.) Sa vedem daca batranetile mele s-or mai aprinde de focul vostru.
UN CURTEAN: Petru Rares (Stefan ii face semn sa intre.)
Scena IV
Stefan, Petru Rares si mai in urma Doamna Maria.
Stefan: Ce vrei, Rares?
Petru Rares: Doresc domnului nostru atotputernic sanatate si voie buna.
Stefan: Doresti?... Te cred... Domnului nostru... hi... Atotputernic cand ii doresti sanatatea pe care nu o are?... Ce te sfiesti ca o fecioara cand da cu ochii intaiasi data de ce-i e drag?... Rares... de la cine-ai invatat tu sa tii ochii in pamant? De la mine? Sau de la tatane-tau Rares? Da... socul e placut... o fi dand trandafiri...
Petru Rares: Stapane, n-am invatat stiinta ierburilor, dar, pe cat ma taie capul, socul n-a dat niciodata trandafiri.
Stefan: Daca te-ar taia capul cum taie bratul tau, dintr-un pescar ar iesi pret de ce-au prins Toti pescarii de la inceputul lumii si pana s-ar sfarsi si pesti si pescari... Oh!... Cine vine?... Mi s-a parut...
Petru Rares: Doamne...
Stefan: Mai bine.
Petru Rares: Ce sa fie mai bine?
Stefan: Rares, tu nu esti un baiat cuminte... Pentru ce Oana... (Rares tresare.) Da... Oana mi s-a plans ca nu-i prinzi pui de salbataciuni... De ce?... Te-ai facut mare... O s-ajungi hatman...
Petru Rares: Doamne...
Stefan (il mangaie): Oh! prostule... Ce te-aduce?
Petru Rares: Am venit...
Stefan: Daca n-ai fi venit, n-ai fi aci.
Petru Rares: Sa...
Stefan: Sa?
Petru Rares: Iarta-ma, doamne, iubesc!
Stefan: A! ha! Ba vezi c-o sa ma inDragostesc eu!
Petru Rares: E fata buna...
Stefan: Buna si frumoasa, fireste.
Petru Rares: Buna...
Stefan: Ca pita calda.
Petru Rares: Buna... saraca... si fara parinti.
Stefan: A! fara parinti? Atunci cum s-a nascut?
Petru Rares: Necunoscuti, Maria-ta.
Stefan: Ai dreptate, ca tu cu tat-sau d-ai vorbi nu l-ai cunoaste.
Petru Rares: Iubesc pe Oana, Maria-ta!
Stefan: Cum?... N-am auzit... O! ho! ho!!... Cu batranetile... Da, Oana e fata buna si frumoasa si cuminte... Piciorul meu stie, si Dumnezeu, si eu. Saraca si fara parinti... tu stii... Dumnezeu n-a aflat... si eu ma indoiesc... Tu mi-o petesti mie ca p-un copil... si e copil, mititica... Biiine... Dar ei... i-ai spus?
Petru Rares: Da, Maria-ta.
Stefan: si?
Petru Rares: Ca ma iubeste ca p-un frate, dar ca nu simte nimic... C-as fi boier, si ea...
Stefan: As, as, as! (Doamna intra pe usa din stanga.) Doamna... Ce frumos esti imbracata... Rares tocmai imi povestea ca iubeste... Pe cine, ma?
Petru Rares: Pe Oana...
Doamna Maria: Pe Oana?... Dar e un copil... si saraca... si...
Stefan: Un copil... Nici tu nu erai mai mare...
Doamna Maria (speriata): Stefane! Maria-ta! (il trage d-o mana.)
Stefan (ii face semn de intelegere): Nu-ti zisei d-asta, ci d-astalalta. Asta ma doare... Eu nu ma opui... As vrea sa vad pe Oana alaturi de tine, s-o ingrijesti, s-o aperi, sa aiba si ea acelasi nume ca tine. Cand o zice cineva Oana sa se gandeasca la Petru si mai sus... Rares, dar si tu esti un copil. Abia sa fi implinit douazeci si unu de ani. Ei, tu stii din cine te-ai nascut... si eu... Ia unul din caii mei, care ti-o placea, fie si pe Voitis...
Doamna Maria: Voitis?
Stefan: stiu... Sa nu incaleci pe Voitis, ci sa iei alt cal care sa te duca ca vantul pe fata pamantului. Sa nu ocolesti nici deal, nici vale, nici munte, nici iaz, nici codri... pana in Harlau. si sa-i spui Raresoaiei asa: Mama, mie mi-a venit ceasul, vreau sa ma insor, si mireasa mea e buna, frumoasa, fara parinti, este Oana de la curtea Mariei a bietului domn al Moldovei. si ce-o chibzui ea sa vii sa-mi spui... Ca despre mine, va blagoslovesc p-amandoi!
Petru Rares: Zbor...
Stefan: Sa te vad... (Rares da sa iasa repede si se incurca.) Nu p-acolo, Rares, ca n-o sa iesi prin zid! (Rares iese in fuga.) Patima, Mario. ast copil mi-aduce aminte vremile vechi. iiii... Nimic... trecator... Rau am facut... I-am crescut in nestiinta... Va afla tot... Saracul Petru... Sa-l privim cand pleaca... (Se duc la fereastra din dreapta.)
Doamna Maria: Sa-l privim...
Stefan: Da, a luat pe Deres .. Pune seaua... Strange chinga sa crape calul... Sus... (S-aude un tropot de cal.) De cand sunt n-am vazut un calaret care sa-nghita departarile... Ma... multa sanatate Raresoaii... O! iarta-ma, Doamna... O biata batrana, batrana... Pe dupa deal... la vale... ca o mogaldeata... Abia se mai vede... Nu se mai vede!... Oh! sangele Musatinilor n-are astampar, fierbe, navaleste ca haiturile de la munte!... Mario, o sa vie boierii... Sa ne-mbracam de sarbatoare. Bogdan nu vrea. Opinteli zadarnice. Io, Stefan voievod, vreau!
Doamna Maria: Sa zic nu, m-as uni cu dusmanii tarii impotriva copilului meu, sa zic da, as tine cu copilul impotriva tatalui. Se naruie un tron din slava lui trecuta si un altul se ridica in stralucirea lui viitoare. Plang pe unul, binecuvantez pe celalalt. intre aste doua mariri inima mea de femeie nu gaseste mangaiere!
Stefan: Stefan a trait, Bogdan incepe! (Ies.)
Scena V
Stolnicul Dragan si Jitnicerul Stavar intra prin dreapta.
Stolnicul Dragan: Vazusi pe Paharnicul Ulea?
Jitnicerul Stavar: Da, acum chiar.
Stolnicul Dragan: Tot asa?
Jitnicerul Stavar: si mai darj.
Stolnicul Dragan: A vorbit cu...
Jitnicerul Stavar: Da, cu cinci boieri mari, afara de cei doi din Sfatul domnesc.
Stolnicul Dragan: Ei, ce e?
Jitnicerul Stavar: Struna... si Stefan din ce in ce mai rau...
Stolnicul Dragan: Asa se zice.
Jitnicerul Stavar: Vor sa-l arza.
Stolnicul Dragan: S-a mai vorbit s-alt data, dar cum e el, ba azi, ba maine, cu judecatile, cu razboaiele, cu trimesii de la unguri, de la tarul Ivan, de la lesi, de la Mengli-Ghirai, de la turci, de la munteni, a dat zi dupa zi, an dupa an, pana l-a prididit boala.
Jitnicerul Stavar: Poi de l-o arde, cum e el de bolnav si de batran...
Stolnicul Dragan: si de slab...
Jitnicerul Stavar: S-a dus Stefan...
Stolnicul Dragan: Vecinica lui pomenire...
Jitnicerul Stavar: Dumnezeu sa-l ierte...
Stolnicul Dragan: A fost bun... nu zic...
Jitnicerul Stavar: si drept...
Stolnicul Dragan: Cu tara, da...
Jitnicerul Stavar: Pe noi ne-a cam scurtat...
Stolnicul Dragan: Boier, razas, taran supus, era totuna in fata lui...
Jitnicerul Stavar: Mosiile le impartea numai la ostasi...
Stolnicul Dragan: Din supusi ii facea razasi, din razasi boieri sadea.
Jitnicerul Stavar: Ce era boerul de sfat, Cosma serpe? Nimic. Un razas. Dupa Batalia de la Cosmin, il boieri, sacum e in divanul tarii...
Stolnicul Dragan: si cu munteanca ceea...
Jitnicerul Stavar: Jupanesele noastre, rar poftite la castel...
Stolnicul Dragan: Ca de doi ani, de cand l-a intetit boala, de loc...
Jitnicerul Stavar: Ca o calugarita... cu fetele, toata ziulica...
Stolnicul Dragan: De Rares... ce zici?
Jitnicerul Stavar: Harnic flacau... Bun de razboaie... Portarul Arbore stie multe...
Stolnicul Dragan: He! ba vezi ca nu... Cu el a petrecut Stefan in Harlau... nu cu mine...
Jitnicerul Stavar: La frumoasa pescarita...
Stolnicul Dragan: Pai Rares...
Jitnicerul Stavar: Asa se zice...
Stolnicul Dragan: Arbore stie bine... La nastere l-ar fi infierat...
Jitnicerul Stavar: E!
Stolnicul Dragan: ...pe spata dreapta c-un cerc.
Jitnicerul Stavar: Rares o fi stiind?
Stolnicul Dragan: Nu se afla.
Jitnicerul Stavar: Rares pleca mai adineauri... Undeo fi plecat?
Stolnicul Dragan: Se ducea p-un deres de nu i se vedeau picioarele... Unde? Nu stiu... Ulea vine?
Jitnicerul Stavar: Nu crez, poate da, poate nu. Mi-a zis sa ne uitam bine la Stefan, ca el e cam bolnav...
Stolnicul Dragan: Hi!
Jitnicerul Stavar: Ai auzit c-ast-noapte o bufnita a tipat toata noaptea pe castel?
Stolnicul Dragan: Nu.
Jitnicerul Stavar: Buha... tipa, tipa pana despre ziua... Cand sa zboare, o mata neagra hat, s-o manca. Mata se spala pe bot. Un vultur cazu sageata si inhata pe mata. Pe vultur il sageta un curtean, si alergand dupa vultur, curteanul cazu intr-o prapastie...
Stolnicul Dragan: Ce-o mai fi s-asta?
Jitnicerul Stavar: si azi-dimineata o vaca, din vitele domnesti, a sangerat im sistar, pe cand o mulgea...
Stolnicul Dragan: Ciudat!
Jitnicerul Stavar: Luna s-a aratat c-un cearcan rosu; cainii au urlat; o femeie a nascut un copil cu picioarele de ied...
Stolnicul Dragan: Urate semne!
Jitnicerul Stavar: s-acum priveste... (Se uita pe fereastra din dreapta.)
Stolnicul Dragan: Acusica era senin, fara pic de nori, si deodata se bolovanira nori negri cum e catranul, ca se-ntuneca ca noaptea... si colo, departe, departe, de unde izvoraste Suceava, cerul e rosu parc-ar arde o cetate.
Jitnicerul Stavar: Priveste... Vezi tu un nor... ca un balaur? Cu cap, cu gura cascata, cu aripile intinse... cum se repede sa inghita p-un mosneag cu plete lungi... Vezi? Aci... aci... ha... haiti... S-a topit mosneagul... Cine vine?
Scena VI
Cei de sus. Hatmanul Luca Arbore, Postelnicul Toader, vornicul Jurj, parcalabii Costea, Dragos, Sandru si Alexa vin din dreapta.
Hatmanul Arbore: Buna ziua, frate Dragan, buna ziua, Stavar.
Stolnicul Dragan: Buna sa-ti fie inima!
Jitnicerul Stavar: Ca totdeauna...
Postelnicul Toader (se uita pe fereastra): Buna, buna si nu prea buna...
ParcalabulCostea: Ce? Inima lui Arbore?
Postelnicul Toader: As... ziua de azi... Se zice ca ziua buna se cunoaste de dimineata... Pana mai adineaurea senin, si deodata s-a intunecat ca abia se mai vede...
Parcalabul Dragos: Era sa plec la Neamtu... M-ar fi murat ca p-un caine...
Parcalabul Sandru: inhamase la olac , cand ma vesti Moghila...
VORNICUL Jurj: Ce sarbatoare sa fie azi?
Hatmanul Arbore: Nici una.
VORNICUL Jurj: Moghila mi-a zis sa ma imbrac ca de sarbatoare.
Parcalabul Alexa: si mie...
Stolnicul Dragan: si mie...
Parcalabul Sandru: si mie...
Hatmanul Arbore: Cine stie ce vrea domnul, tie-l Dumnezeu sa-l tie...
Postelnicul Toader: Ca mult e bun...
Parcalabul Dragos: si viteaz...
Parcalabul Sandru: si nepartinitor...
Parcalabul Dragos: si darnic...
VORNICUL Jurj: Ce e al lui e-al tarii... Ce e-al tarii e-a lui Dumnezeu!
Postelnicul Toader: Drepte s-a facut cararile lui... si bolnav, ca mai bine as fi fost eu...
Batranul Arbore (imitand pe Stefan): Nimic... Mario... ce tresari... Mititelul!
Stolnicul Dragan: Ca parca n-ar mai fi el...
Hatmanul Arbore: Cum n-ar mai fi el? Dar cine vrei sa fie? Cine-ar rabda cum rabda el? Cine nu s-ar odihni in locul lui? si cine n-ar umplea lumea cu vaietele? S-a plans cuiva, Dragane?
Stolnicul Dragan: O vorba, hatmane.
Hatmanul Arbore: O vorba neghioaba!
Stolnicul Dragan: Fie...
Hatmanul Arbore: N-ar mai fi fost!
Postelnicul Toader: Pace, fratilor!
Scena VII
Cei de sus. Clucerul Moghila intra, rasufland repede, prin dreapta.
Clucerul Moghila: Ei, asta nu inteleg! Sa ma tai si sa ma presari cu sare pe crestaturi, si tot nu inteleg!
Postelnicul Toader: Ce, Moghila, ce nu intelegi?
Clucerul Moghila: Da d-ta, ca esti toba de invatatura, intelegi?
Postelnicul Toader: Ce, ma omule, ce sa-nteleg?
Clucerul Moghila: Ai dreptate, ca nu e de-nteles... Ma duc la el. Se plimba prin casa. Cum ma vazu, zbughea in pat. si aoleo, pacatele mele... ce am...ce am... Iaca nunteleg, si pace! (Toti boierii se uita crucis la Moghila.)
Postelnicul Toader (surazand): Pai nici eu nu inteleg.
Clucerul Moghila: Nu spui eu?
Postelnicul Toader: Moghila, vino-ti in fire! Ce-ai spus? Cine a zis, s-a facut, s-a dres?
Clucerul Moghila: Nu va spusei?... Adevarat... Capul meu al zapacit. Paharnicul Ulea, frate...
MAI MULtI: Paharnicul Ulea?
Clucerul Moghila: Spus din fir-a-par... Cum al de sus vrea... El as... ce am... ce am... Dar mort d-ai fi, si la asa porunca ar trebui sa te scoli si sa umbli ca-n ziua d-apoi...
Hatmanul Arbore: Saaat!
Scena VIII
Stefan intra la bratul Doamnei Maria, imbracat in zale de argint c-o mantie de postav rosu blanita cu cacom . Galben la fata si cu cearcane la ochi. schioapata. Doftorul Ieronimo Da Cesena, Doftorul Klingensporn, Doftorul Smil. Vin pe usa din stanga.
Stefan: Sunt intre doua sabii... Doamna, s-asta... Amandoua m-au slujit cu credinta... P-amandoua mi-am pus nadejdea. (Schimburi de-nchinaciuni.) Vedeti cum ma sprijin... s-amandoua ma tin... Una d-ar fi ceva mai slaba, m-as pravali de pe scaunul Moldovei drept la Manastirea Putnei, in randul stramosilor... O! lasa, Smil, n-ai grije... (Se uita printre boieri.) Voi fi al vostru... (Cauta cu ochii.) Da... Smil, da... Ai zis ceva?
Doftorul Smil: Eu? Nu, Maria-ta.
Stefan: Parca vedeam bine... (Se freaca la ochi. Catre un curtean.) Sa vie boierii. intre ei nu era. Dragan, mai incoa, Stavar, mai aproape... (Cauta cu ochii.) Paharnicul Ulea n-a venit? Moghila... (Boierii se uita incurcati.)
Clucerul Moghila: Aici, Maria-ta.
Stefan: N-ai fost?...
Clucerul Moghila: Fost, Maria-ta...
Stefan: A plecat... ti-am spus sa te duci indata...
Clucerul Moghila: indata... Maria-ta...
Stefan: Nu l-ai gasit?
Clucerul Moghila: Gasit, Maria-ta... E cam bolnav...
Stefan: Ce?... E bolnavior, bietul paharnic... Cine sa-mi guste vinul de Cotnar...? il doare capul... Oh-ho!... il doare... il doare... si ce-l doare?
Clucerul Moghila: Ce ca-l ia cu frig, ca-l ia cu calduri si sta ghemuit in pat...
Stefan: il doare capul!...
Clucerul Moghila: De cap nu mi-a vorbit, Maria-ta.
Stefan: il doare capul! La cap e stricaciunea... Nu e la locul lui... Hatmane Arbore, sa vie si ostasii... Nimic, Doamna... Ce fulgere... Ca afara... Moghila!
Clucerul Moghila: Ascult, doamne.
Stefan: Asculta, pana mai ai cand... Du-te la Paharnicul Ulea... sade langa castel... Cine ma iubeste e-aproape de mine... Nu e asa, stolnice Dragan?
Stolnicul Dragan: Da, Maria-ta.
Stefan: Du-te de-i spune ca eu si Jitnicerul Stavar dorim sa-l vedem... Nu doresti, Stavar?... (Boierii sa uita unii la altii.)
Jitnicerul Stavar: Cum zici, Maria-ta.
Stefan: Dar tu cum zici?... (Lui Moghila.) Ca e rau sa puie pe Dragan si pe Stavar impotriva cu vorba lor si vorbele lor impotriva cu ei insisi... (Joc de priviri intre boieri.) Ca Stefan n-ar sta la indoiala de ceea ce ar trebui sa hotarasca daca sufletul lui ar vrea...
Clucerul Moghila: Preaslavite doamne...
Stefan: N-ai inteles?
Clucerul Moghila: Iaca sabia... taie-ma, omoara-ma...
Stefan: Asa de curat? (Jocul privirilor se inteteste.) Nimeni din voi n-a... Cum sa pricepeti ceea ce nu e de priceput? Dupa patruzeci si sapte de ani de domnie... A! Signore, sa ma reazim de bratul tau... Moghila...
Clucerul Moghila (tresarind): Aci, doamne!
Stefan: Ce strigi asa de tare?... Du-te si-i spune sa vie pana sa nu viu eu!... (Moghila se duce repede. Din partea dreapta intra Sfatul tarii, se inchina si s-aseaza in jeturi.) Ce de judecati am vanturat impreuna... (Intra ostasi prin partea stanga din fund.) Ce de batalii... (La sfetnici.) Senini si fara interes... (La ostasi.) Cu patima si cu interes... si toate cu
aceeasi tinta... Signore, treci de partea astalalta... (Intra Paharnicul Ulea si Clucerul Moghila prin dreapta.) A! Paharnice... scumpa dumneavoastra sanatate...
Paharnicul Ulea: Abia ma tin picioarele...
Stefan: Schimba-le cu ale mele... Fii, ma omule, tanar, voinic, ca un brad, fii ca mine... Ei, oleaca suflarea... oleaca piciorul... oleaca de caldura... oleaca incheieturile... dar incolo... aproape nimic... (incearca sabia.) Nu vrea sa iasa... Nu vreau sa vrea sa iasa... si de ce-as vrea? (Catre Ulea.) Sa spui feciorului tau sa nu stea cu capul in jos... Signore, mutate in partea astalalta... (Bogdan vine din fund trist, imbracat in zale de sus pana jos, cu mai multi ostasi.) Pe cine zaresc? Pe tine te mai asteptam... (Stefan se suie in jetul cu stema din dreapta tronului. Bogdan da sa-i sarute mana. Stefan il opreste.) Prea e calda si nadusita... Asteapta sa se raceasca... (Catre Doamna si Bogdan.) Ce tresariti?... Da, vaz o Doamna care se plimba pe langa castel...
Doamna Maria (indurerata): Nu e nimeni, Maria-ta!
Stefan: Nimeni... (Doftorul Smil se pleaca la urechea domnului. ii sopteste ceva.) N-ai grije... Voi fi al tau sau al Doamnei...
Doftorul Smil: Al Doamnei?... Al Doamnei Maria, Maria-ta...
Stefan (se ridica din jet): Maria si Moldova e totuna... Ostasi, boieri, curteni, v-am adunat aci sa stati marturie dupa ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci si sapte de ani... multi si putini... de cand Moldova imi iesi inainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boierii razasi si tarani, in Campul de la Direptate, si cum vru Moldova asa vrusei si eu. Ca vru ea un domn drept, si n-am despuiat pe unii ca sa imbogatesc pe altii... ca vru ea un domn treaz, si-am vegheat ca sa-si odihneasca sufletul ei ostenit... ca vru ea ca numele ei sa-l stie si sa-l cinsteasca cu Totii, si numele ei trecu granita, de la Caffa pana la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Cristos...
Hatmanul Arbore: Numele tau, Maria-ta!
Toti: Asa e!
Stefan: Nu... nu!... Eu am fost biruit la Razboieni si la Chilia, Moldova a biruit pretutindenea! Am fost norocul, a fost taria!... Sunt batran... (Se intoarce si priveste grupul unde stau Paharnicul Ulea, Stolnicul Dragan si Jitnicerul Stavar.)
Multimea: Nu! nu!
Stefan: Oh! padure tanara!... Unde sunt mosii vostri? Presarati... la Orbic, la Chilia, la Baia, la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Razboieni... Unde sunt parintii vostri? La Cetatea-Alba, la Catlabugi, la Scheia, la Cosmin, la Lentesti... Unde sunt... Batranul Manuil si Goian, si stibor, si Cande, si Dobrul, si Juga, si Gangur, si Gotca, si Mihai Spatarul, si Ilea Huru comisul, si Dajbog parcalabul, si Oana, si Gherman, si fiara palosului... Boldur?... Pamant!... si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamantul Moldovei ca pe umerii unor uriasi! (Se opreste ostenit.) Suflarea... Batranetea... (Sageteaza cu privirile grupul lui Ulea.) C-am cercat sa unesc Apusul intr-un gand, ca zic ca sunt crestini, si trimesii mei au batut din poarta in poarta, rugandu-se mai mult pentru ei ca pentru noi, sa lase razboaiele de zaviste si sa se ridice impotriva primejdiei obstesti a crestinatatii... Le trebuia un om?... Era... A fost... Acum e bolnav... Vazand ca ramai cu fagaduielile, am cautat sa unesc Rasaritul. (Fulgera, ploua repede.) s-am trimes la unguri, la lesi, la litvani, la rusi, la tatari... Au facut carari batand drumurile pustii oamenii mei, si degeaba. invoieli cu peceti-n calapoade, iscalituri fudule... si praful s-a ales de invoieli. Vladislav, un molau, un intristat; Alexandru, un fudul, un iagelon, o sluga a popii de la Roma; Ivan, un nauc, cazut in copilarie... (Un tunet urmat imediat de un trasnet.) Cand voi fi in fata lui, voi indrazni sa-i zic: Doamne, tu singur stii ce-a fost pe inima mea, ca-n tine am crezut, ca nici o desartaciune nu sa lipit de sufletul meu, ca am stat zid neclintit in fata paganilor... Dar Toti m-au parasit... Doamne, osandeste-ma dupa pacatele mele, ci nu ma osandi de pacea cu turcii spre mantuirea sarmanului meu popor! (Fulgere si tunete.) Bogdane, turcii sunt mai credinciosi ca crestinii cuvantului dat... tineti minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete... ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri sa urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor... Ah!... Nimic... Batran, bolnav si neputincios... Mantia asta e prea grea... So poarte altcineva mai tanar... (Miscare in multime. Mirare.) Bogdane!... (I-o pune pe umeri.) si voi, marturie a ceea ce ati vazut, spuneti tarii (tunetele se intetesc) ca vointa mea e sa se unga Bogdan de cand sunt in viata... Ca vointa mea s-a ei a fost pururea una... (Capetele boierilor se pleaca in semn de ascultare.) Signore, da-mi mana. (Stefan trage pe Bogdan spre tronul Moldovei.) Bogdane... vino... suie-te... aseaza-te... pune coroana... Bine... (ingenunche.) Doamne, binecuvanteaza... (Da sa-i sarute mana.) Ah!... (Se rostogoleste de pe treptele tronului in bratele Mariei s-a Doftorului Cesena.)
Maria: Stefane!
Doftorul Smil: Altfel nu s-ar fi putut.
Hatmanul Arbore: A murit?
Clucerul Moghila: Cine sa moara? Soarele nostru n-a apus inca!
Apus de soare - actul 1
Apus de soare - actul 2
Apus de soare - actul 3
Apus de soare - actul 4
Aceasta pagina a fost accesata de 3340 ori.
