Marele duce
de Barbu Stefanescu Delavrancea
Cine, dupa razboi, n-a cunoscut pe cazacul Lomiliev?
Grasun, roscovan, cu barba rara si cu parul ca untdelemnul, retezat drept pe ceafa lui rasa. Totdauna calare pe un cal mic si iute, care stia sa faca atatea minuni, ca te prapadeai de ras. Da in genunchi, da din cap, murea, invia dupa porunca cazacului.
Lomiliev bea ca un adevarat cazac. De obicei intra cantand, cu ghiozdanul de hartii, in curtea consulatului rusesc.
intr-o zi ma plimbam prin padurea Baneasa cu bunul meu amic E. Discutam pe Zola. Amicul meu sustinea ca ceea ce va ramane din acest scriitor va fi criticul, sistemul, directiunea, iar nu artistul.
Eram in toiul discutiii cand auziram un strigat desperat: Turki! turki!
Era Lomiliev; calare ; cu sabia scoasa; beat; abia se tinea pe cal; si gonea printre copaci; lovea cu sabia in ramuri si striga: Turki! turki!
il cunosteam. invatase romaneste. Alta data ii dasem ceva de baut si ne povestise mult din razboi.
Cum ne vazu, isi opri calul. Se munci cat se munci, si baga sabia in teaca.
Dascaleca.
Date drumul calului si ii porunci sa se culce. Calul se culca.
Lomiliev se apropie de noi impleticindu-se. incepu sa raza. injura pe turki. Se lungi pe iarba.
- Ei, cazace, s-acum te gandesti la turki?
- ...O... o... o... slava Bogu... raspunse Lomiliev inchinandu-se.
Apoi facu cu mana ca si cum ar fi retezat capete cu sabia. Un gest cu care ramasese din razboi.
- Ia spune drept-drept, cati turci au murit in razboi?
Cazacul isi arata parul din cap.
- si cati muscali?
Cazacul isi arata parul din barba.
in cap avea cazacul par cu nemiluita, in barba cateva fire rari si parlite.
- Lomiliev, ai vazut tu pe tarul?
Cazacul facu trei cruci si raspunse:
- Da, l-am vazut peste Dunare. Era ca un sfant, ca moastele de la Kiev.
- Dar pe tarievici?
- si pe tarievici... se uita parc-avea un nor sub sprancene.
- De ce?
- O... era maniat... ti-era frica sa-l privesti drep in ochi.
- De ce?
- Dumnezeu stie...
- Dar pe marele duce?
- Pe care?
Lomiliev incepu sa raza, apoi se inchina soptind: Bogu! Bogu!
si incepu sa ne spuie cand a vazut el intaiasi data pe batiusca Kneaz.
Era copil.
Pe malul Volgei, in satul lui, intr-o zi, sosi marele duce. Toti cazacii ii iesira inainte si-i sarutara mana.
Copiii se tineau sir dupa el, si marele duce le impartea copeici. Copiii luau copeica, se inchinau, ii sarutau mana si se dadeau la o parte cu smerenie.
Marele duce se duse la biserica. Saruta pe Mica D, se mirui si langa o izba intinse o masa mare.
si bau, si bau votca buna pana nu mai putu.
Se-nrosise ca racu; ochii ii lacrimau parc-ar fi plans; si radea, si radea, si cipuea fetele cari il slujeau la masa.
si dupa ce iar a baut, s-a scult de la masa si a poruncit sa-i aduca trei cai pe care ii cumparase in drum. si cand i-a adus caii, i-a sarutat, i-a batut pe sale si a zis cazacilor, cari se uitau:
- Care din voi i-o intrece sa fie ai lui!
Un cazac iesi din multime si zise:
- Batiusca Kneaz, calul meu ii intrece pe cate-trei!
Marele duce incepu sa raza, si rase, si rase, apoi ii zise restit:
- incaleca!
Cazacul se duse si veni intr-o clipa calare pe un cal roib si costeliv.
Un soldat din ceata marelui duce incaleca pe unul din cei trei cai,
- Sa stii, zise marele duce, ca daca il intreci e-al tau; iar de nu...
- Sa traiesti, batiusca Kneaz! raspunse cazacul cu caciula in mana.
Marele duce batu de trei ori in palme, si cei doi voinici pornira.
Zburau!
Daparte, daparte, era un copac batran.
Acolo trebuia s-ajunga.
Cazacul ajunse intai.
Multimea puse ochii in jos surazand.
Cand calaretii se intoarsera, marele duce scrasni din dinti; se cletana pe picioare; scoase un revolver din buzunar; potrivi teava drept in fruntea calului si trase.
Calul se invarti imprejur si cazu ca un mal.
- si p-al doilea! striga marele duce.
- Sa traiesti, batiusca Kneaz! raspunse cazacul.
Un alt soldat incaleca p-al doilea cal.
Marele duce batu de trei ori in palme.
Cazacul ajunse cel dintai.
Marele duce bau un pahar de votca si scoase revolverul. Multimea privi inmarmurita.
Al doilea cal cazu jos.
- si p-al treilea! striga marele duce.
- si... raspunse cazacul abia rasufland.
Cazacul izbea furios cu cnutul in pantecile calului.
Un nor de praf invaluia pe calareti. Se vad... se duc... alaturea... impreuna... inca nitel... care a ajuns intai?...
Un cal a cazut langa copac.
Al cazacului.
Se intorc pe jos.
Cine a invins?
Nu se stie.
Calaretii stau smirna inaintea marelui duce.
- Cine a ajuns intai?
Oh! ce glas!... Un fior rece trecu prin multime.
Cazacul tacu. Soldatului ii tremurau falcile.
Marele duce e vanat.
- Care?
A scos revolverul.
L-a ridicat.
El... raspunse soldatul aratand pe cazac.
Marele duce indrepta revolverul in dreptul calului.
Alaturea sta cazacul drept ca o lumanare.
A tras...
Multimea isi acoperi ochii.
Cazacul a cazut!
Lomiliev incepu sa se inchine si ne zise:
- Batiusca Kneaz gresise... votca... gresise!
- stii bine ca gresise, Lomiliev?
- Da, da, stiu bine... si a fost asa de bun, ca a dat nevestii cazacului cinci sute de ruble... cinci sute!
Cand ne intorceam in oras, amicul meu imi zise:
- Sunt convins ca marele duce nu gresise.
Marele duce
Aceasta pagina a fost accesata de 3769 ori.
